Despre narcisism și TPN - Video

Bună, sunt Cristina Gherghel și vreau să-ți mulțumesc pentru că te afli aici. 

Tocmai ce am postat pe noul meu canal de YouTube în care voi posta despre narcisism, tulburarea de personalitate narcisică (TPN) și alte afecțiuni mintale, primul meu material verbal despre narcisism. 

Aici ai videoul, dacă vrei să asculți în loc să citești (ori poți să faci ambele). 

Vizionare plăcută. 

Practic, ce este în video se găsește mai departe. 

Tulburarea de personalitate narcisică (TPN) este o afecțiune mintală în care persoana afectată prezintă o încredere în sine excesivă, o dorință constantă de a fi admirată și validată, și o incapacitate de a empatiza cu ceilalți.

Multe persoane folosesc „tulburare de personalitate narcisistă,” tradus literar din engleză, însă forma corectă în limba română este „tulburare de personalitate narcisică” (TPN). Acest termen este folosit în literatura de specialitate și în resursele medicale pentru a descrie această afecțiune.

Tulburarea de personalitate narcisică poate să apară în copilărie, mai ales dacă mama suferă de boli mintale, cum ar fi psihopatia, tulburarea de personalitate narcisică, borderline sau histrionică. Aceasta poate să se consolideze în adolescență și la vârsta adultă timpurie, semnalând o dezvoltare emoțională blocată sau înghețată în această perioadă.

Cu toate acestea, TPN este de obicei diagnosticată la adulți, deoarece personalitatea continuă să se dezvolte și să se schimbe pe parcursul copilăriei și adolescenței.

În contextul relațiilor intime contemporane, se întâmplă des ca un partener să-l acuze pe celălalt de narcisism. Cu toate acestea, este o diferență semnificativă între a avea trăsături narcisiste și a suferi de tulburare de personalitate narcisică.

Narcisismul, ca trăsătură de personalitate, este prezent la un anumit nivel în toți oamenii. Acesta se referă la tendința de a se vedea într-o lumină mai favorabilă decât realitatea, de a dori să fie admirat și de a avea o doză sănătoasă de încredere în sine. Toate acestea sunt normale și pot fi chiar benefice în anumite contexte.

Pe de altă parte, tulburarea de personalitate narcisică (TPN) este o afecțiune de sănătate mintală diagnosticată clinic. Aceasta implică un model de comportament persistent care include grandiozitate, nevoia excesivă de admirație, lipsa de empatie și adesea comportamente manipulatoare. Persoanele cu TPN pot avea dificultăți semnificative în relațiile interpersonale și pot suferi din cauza comportamentului lor.

În esență, diferența constă în intensitate, continuitate sau repetiție și impact.

Trăsăturile narcisiste pot să apară în diverse contexte sau situații, însă tulburarea de personalitate narcisică este definită de un model permanent de comportament narcisist care afectează în mod considerabil funcționarea individului în societate și în relațiile interpersonale.

În realitate, trăsăturile narcisiste sunt foarte comune în societate, însă tulburarea de personalitate narcisică reprezintă un model extrem de comportament și este mai puțin răspândită.

Cauzele exacte ale narcisismului patologic nu sunt cunoscute în prezent. Precum în cazul altor tulburări de personalitate, există o multitudine de teorii și se consideră că este vorba despre un model care îmbină cauze biologice, genetice, sociale și psihologice.

Profesorul Sam Vaknin, un expert recunoscut în domeniul narcisismului patologic, evidențiază legătura acestuia cu abuzurile și traumele din copilărie. Potrivit dumnealui, dificultatea unui copil de a se desprinde de figura maternă poate fi o cauză majoră în dezvoltarea narcisismului patologic. Aceste experiențe traumatice pot contribui la formarea unui ego fragil, care este compensat prin adoptarea comportamentelor narcisiste.

Contrar opiniei comune, persoanele cu tulburare de personalitate narcisică nu manifestă un adevărat sentiment de iubire pentru sine. Mai degrabă, tot ceea ce fac este pentru a atrage atenția asupra lor, indiferent dacă este vorba de apreciere sau de critică. 

Aceștia simt o nevoie constantă de a fi în centrul atenției.

Mai multe despre narcisiștii patologici (patologie adică boală) în materialele viitoare.  

⭐⭐⭐⭐⭐

Dacă ai găsit valoare în informațiile de aici sau ai fost încântat de conținut, te rog să consideri achiziționarea cărților mele ca formă de susținere. 

• https://play.google.com/store/books/author?id=Cristina+Gherghel
• https://play.google.com/store/books/author?id=Cristina+G. 
• Cristina Gherghel pe https://amzn.to/49PeJGb

Iar dacă vrei să fii și mai generos și te simți confortabil, exprimă-ți experiența printr-o recenzie. 

Îți mulțumesc pentru sprijin!

Ce este tulburarea de personalitate narcisică (TPN)

Tulburarea de personalitate narcisică (TPN) este o afecțiune mintală extrem de complexă din clusterul B al tulburărilor de personalitate. 

Multe persoane se exprimă folosind „tulburare de personalitate narcisistă,” însă forma corectă în limba română este „tulburare de personalitate narcisică.” Acest termen este folosit în literatura de specialitate și în resursele medicale pentru a descrie această afecțiune. 

TPN este un tip de tulburare de personalitate caracterizată printr-un model persistent de grandiozitate, nevoie excesivă de admirație și lipsa empatiei (compasiunii de fapt) față de ceilalți. Narcisiștii au „empatie rece” un termen uneori folosit pentru a descrie capacitatea persoanelor cu TPN de a înțelege gândurile și sentimentele altora (TOM = teoria minții altora), dar fără a resimți emoțiile pertinente.

Persoanele cu această tulburare au o percepție distorsionată a propriei lor valori și realizări, un sentiment exagerat de importanță și superioritate, cred că li se cuvine orice, manifestând un comportament exploziv atunci când eșuează sau se simt criticate ori ignorate. 

Narcisiștii caută constant atenția și validarea celor din jur, adesea exagerându-și propria importanță în diverse contexte sociale sau profesionale.

Unul dintre aspectele distinctive ale TPN-ului este grandiozitatea exagerată a eului. 

Pe lângă grandiozitatea exagerată, lipsa compasiunii este o altă trăsătură comună a TPN. Indivizii afectați sunt insensibili față de sentimentele altora și pot exploata sau manipula persoanele din jur pentru a-și atinge propriile lor scopuri.

În relații, ei sunt egocentrici și superficiali, având dificultăți în a dezvolta conexiuni autentice și profunde. 

În ciuda aparenței de încredere extremă, acești indivizi sunt nesiguri cu privire la propria lor valoare (fără să admită asta) și au nevoie de validare externă permanentă.  

Cei afectați de TPN trăiesc într-o fantazie, o lume a lor independentă de realitate. 

Deși se spune (și se crede) că narcisiștii se iubesc pe ei înșiși, acest lucru este contestat de cei care suferă de tulburarea de personalitate narcisică. 

Tulburarea de personalitate narcisică nu este întotdeauna evidentă și poate fi greu de diagnosticat. 

Persoanele afectate pot fi maestre în mascarea propriilor lor vulnerabilități și în prezentarea unei imagini exterioare de succes și încredere în sine. Cu toate acestea, pe măsură ce interacțiunea cu aceste persoane devine mai profundă, pot deveni evidente trăsăturile lor narcisiste.

Tulburarea de personalitate narcisică (TPN) poate să apară în copilărie (la o vârstă foarte fragedă) în adolescență sau la vârsta adultă timpurie. 

De obicei, primele semne devin evidente în timpul dezvoltării individului și pot persista pe termen lung. 

Un copil care este crunt cu animalele repetat, de exemplu, în ciuda faptului că i s-a explicat că acest comportament nu este acceptabil, poate fi un semn că ceva este profund în neregulă cu personalitatea lui. 

Dar asta nu înseamnă că suferă de TPN. 

Legătura cu mama poate juca un rol important în dezvoltarea acestei tulburări. 

• Mamele narcisiste: Copiii crescuți de mame narcisiste pot fi expuși la modele de comportament narcisist. Aceste mame pot avea așteptări nerealiste de la copiii lor și pot fi dificil de mulțumit.
• Mamele borderline: Copiii care au mame borderline pot trăi într-un mediu imprevizibil și instabil, ceea ce poate contribui la anxietate și insecuritate emoțională în copilărie și poate influența dezvoltarea tulburărilor de personalitate în viața adultă.
• Lipsa de validare emoțională: Copiii care nu primesc validare emoțională adecvată din partea mamei pot dezvolta o nevoie excesivă de admirație și validare din partea altor persoane.

Traume timpurii:

• Neglijarea emoțională: Lipsa de susținere emoțională din copilărie poate contribui la dezvoltarea unui sine fals narcisist.
• Așteptări prea mari: Așteptările nerealiste ale părinților pot crea presiune asupra copilului de a se conforma și de a obține succes.

Modelarea comportamentului:

Copiii învață prin observație: Dacă mama – dar și tata, frații, surorile etc. – prezintă trăsături narcisiste sau borderline copilul poate învăța să imite acest comportament.

Evident că nu toate mamele au un impact negativ asupra dezvoltării copiilor lor. Există multe variabile care influențează dezvoltarea personalității, iar relația cu mama este doar unul dintre aceste aspecte. 

Tulburarea de personalitate narcisică, după cum am menționat, poate să își facă simțită prezența încă din copilărie (chiar între vârstele de 1-3 ani) și să se consolideze pe parcursul adolescenței și al vârstei adulte timpurii. Această manifestare poate fi interpretată ca un semn că dezvoltarea emoțională a individului a fost înghețată la această etapă timpurie. 

Aceasta sugerează că, în ciuda creșterii fizice, persoanele cu TPN pot prezenta o maturitate emoțională limitată, sugerând că dezvoltarea lor emoțională a fost împiedicată într-un anumit fel. 

Dacă ai avut de a face cu adulți care păreau să nu înțeleagă nimic din ce spuneai sau care se comportau extrem de imatur, poate știi la ce mă refer. 

Există TRATAMENT sau CURĂ? 

Opiniile sunt divergente, însă, în general, se consideră că tratamentul tulburării de personalitate narcisică (TPN) este extrem de dificil și de lungă durată (ani, decenii). 

Este mai mult o reeducare forțată decât un tratament. 

Un narcisist trebuie să învețe să fie om. Tu crezi că este posibil așa ceva? 

Indivizii care suferă de această tulburare sunt de obicei reticenți în a recunoaște simptomele sau în a căuta ajutor. Din punctul lor de vedere sunt perfecți, superiori celorlalți – din observațiile mele aș îndrăzni să spun că unii se cred zeități sau chiar Dumnezeu. 

Și cine vrea să fie în terapie psihologică ani de zile ca să devină om de rând? 

Trăim în era EULUI. Fiecare se crede mai presus de celălalt. 

Terapia de grup pot oferi un cadru pentru explorarea și gestionarea trăsăturilor narcisiste, ajutând individul să dezvolte empatie și să își îmbunătățească relațiile interpersonale.

Psihoterapia:

• Terapia cognitiv-comportamentală (TCC): Ajută la identificarea și schimbarea gândurilor și comportamentelor disfuncționale.
• Terapia psihodinamică: Explorează originile profunde ale simptomelor și relațiilor interpersonale.
• Terapia centrată pe transferență: Se concentrează pe relația terapeutică și transferența emoțională.
• Terapia schemelor: Abordează modelele disfuncționale de gândire și comportament.

Ce este „Transferența emoțională”

Transferența emoțională este un concept psihoterapeutic care descrie procesul în care un individ proiectează sentimente, emoții sau relații din trecutul său asupra terapeutului sau a altor persoane din prezent. Acest fenomen poate influența dinamica relațională terapeutică și poate aduce la suprafață aspecte nerezolvate sau traume din viața pacientului. 

În esență, transferența emoțională reprezintă o formă de reacție emoțională inconștientă care se dezvoltă în contextul relației terapeutice.

Medicamentele pot fi incluse în această abordare dacă există și alte afecțiuni de sănătate mintală, cum ar fi depresia sau anxietatea (care de obicei sunt prezente).

• Antidepresive (cum ar fi Citalopram, Escitalopram, Paroxetină): Ajută la ameliorarea depresiei și anxietății.
• Anxiolitice (cum ar fi Alprazolam, Chlordiazepoxid, Clonazepam): Reduc anxietatea.

Este important să consulți un specialist în sănătate mintală pentru evaluare și recomandări specifice. Tratamentul poate varia în funcție de nevoile individuale și de severitatea simptomelor.

Tulburarea de personalitate narcisică este o afecțiune mintală multifacetată care afectează atât individul în sine, cât și relațiile sale cu ceilalți. 

Trăim într-o lume exagerat de narcisistă. Am uitat ce este omenia. Unii dintre noi habar nu au ce definește umanitatea și nici nu vor să învețe. 

Personal, sunt terifiată. 

Într-o postare viitoare voi face distincția dintre tulburarea de personalitate narcisică și narcisism. 

Disclaimer:

Vă rog să rețineți că nu sunt doctor în psihiatrie sau psihologie.
Toate informațiile pe care le ofer sunt rezultatul unei experiențe extinse, acumulate de-a lungul vieții mele, prin studii autodidacte și interacțiunea directă cu persoanele afectate de narcisism și diverse boli mintale, precum tulburarea de personalitate borderline, histrionică, dependentă, antisocială, paranoidă și schizotipală, inclusiv comorbidități precum dark triad, dark tetrad etc.
Cunoștințele mele în identificarea și înțelegerea tulburării de stres traumatic complex (TSTC), a anxietății, depresiei și a diferitelor tactici de manipulare, în special a machiavelismului, gaslightingului, proiectării, controlului și a triangulării, sunt extrem de vaste datorită practicii îndelungate.
Mesajele și noțiunile prezentate în acest blog sunt destinate exclusiv scopurilor educaționale și informative și nu ar trebui să înlocuiască sfaturile sau tratamentul oferit de profesioniști medicali sau psihoterapeuți calificați.
Recomand consultarea unui profesionist pentru evaluare și terapie adecvată pentru toate problemele de sănătate mintală și fizică pe care le întâmpinați.
Fiecare decizie luată pe baza conținutului furnizat în acest blog este pe deplina responsabilitate a cititorului. Autorul și editorul acestui blog declină orice responsabilitate pentru eventualele consecințe sau prejudicii rezultate din utilizarea sau interpretarea informațiilor oferite.

Pe data viitoare!